pandecte
Etimologie
Din franceză pandectes ← latină pandectae ← greacă pandektes (atotcuprinzător).
Pronunție
- AFI: /pan'dek.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului - | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | - | pandecte |
| Articulat | - | pandectele |
| Genitiv-Dativ | - | pandectelor |
| Vocativ | - | pandectelor |
- lucrare de mari proporții care redă informații într-un mod ușor de înțeles, fiind des folosit în antichitate pentru intitularea unor lucrări din diverse domenii.
- Culegere de opinii ale jurisconsulților romani asupra principalelor probleme de drept, alcătuită în vremea împăratului Justinian și adaptată în timp nevoilor noilor instituții.
Traduceri
Referințe
- Dicționarul explicativ al limbii române
- Academia Română
- Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan"
- Editura Univers Enciclopedic, 1998.