paralogie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză paralogie.

Pronunție

  • AFI: /pa.ra.lo'ʤi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
paralogie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ paralogie paralogii
Articulat paralogia paralogiile
Genitiv-Dativ paralogiei paralogiilor
Vocativ paralogie paralogiilor
  1. (rar) transformare analogică a formei unui cuvânt prin apropierea lui de un alt cuvânt asemănător; cuvânt rezultat dintr-o astfel de transformare; enunț care conține asemenea cuvinte.


Traduceri

Anagrame

Referințe