partiție
română
Etimologie
Confer partițiune.
Pronunție
- AFI: /par'ti.ʦi.e/
Substantiv
- formă alternativă pentru partițiune.
Etimologie
Din franceză partition.
Substantiv
| Declinarea substantivului partiție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | partiție | partiții |
| Articulat | partiția | partițiile |
| Genitiv-Dativ | partiției | partițiilor |
| Vocativ | partiție | partițiilor |
- (în lingvistica matematică) clasificare a cuvintelor după flexiune.
Expresii
- (mat.) Partiție a unei mulțimi = mulțime formată din submulțimi ale unei mulțimi date, disjuncte două câte două și a căror reuniune este mulțimea dată
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online