paznic

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din pază + sufixul -nic.

Pronunție

  • AFI: /'paz.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
paznic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ paznic paznici
Articulat paznicul paznicii
Dativ-Genitiv paznicului paznicilor
Vocativ paznicule paznicilor
  1. cel care păzește; păzitor, strajă, gardian.
  2. (înv.) membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor.


Traduceri

Referințe