paznic

română

Etimologie

Din pază + sufixul -nic.

Pronunție

• AFI: /'paz.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului paznic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	paznic	paznici
Articulat	paznicul	paznicii
Genitiv-Dativ	paznicului	paznicilor
Vocativ	paznicule	paznicilor

1. cel care păzește; păzitor, strajă, gardian.
2. (înv.) membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online