peșchir

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă peşkir.

Pronunție

  • AFI: /peʃˈkir/


Substantiv


Declinarea substantivului
peșchir
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ peșchir peșchire
Articulat peșchirul peșchirele
Genitiv-Dativ peșchirului peșchirelor
Vocativ peșchirule peșchirelor
  1. (înv. și reg.) prosop, ștergar; șervet.
  2. față de masă.


Traduceri

Referințe