pentacord

română

Etimologie

Din franceză pentacorde.

Pronunție

• AFI: /pen.ta'kord/

Substantiv

Declinarea substantivului pentacord
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pentacord	pentacorduri
Articulat	pentacordul	pentacordurile
Genitiv-Dativ	pentacordului	pentacordurilor
Vocativ	pentacordule	pentacordurilor

1. liră cu cinci coarde, folosită în antichitate.
2. grup de cinci sunete succesive ale unei scări muzicale.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• copertând

Referințe

• DEX '98 via DEX online