pentametru

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă πενταμετρον (pentámetron), franceză pentamètre.

Pronunție

  • AFI: /pen.taˈme.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
pentametru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pentametru pentametri
Articulat pentametrul pentametrii
Genitiv-Dativ pentametrului pentametrilor
Vocativ pentametrule pentametrilor
  1. (în versificația greacă și latină) vers de cinci picioare, alcătuit din două emistihuri egale (doi dactili si o silabă lungă).


Traduceri

Referințe