alcătuit

română

Etimologie

Din verbul a alcătui.

Pronunție

• AFI: /al.kə.tuˈit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului alcătuit
	Singular	Plural
Masculin	alcătuit	alcătuiți
Feminin	alcătuită	alcătuite
Neutru	alcătuit	alcătuite

1. care rezultă prin acțiunea de a alcătui.

Sinonime

• creat, făcut, întocmit, compus, conceput, constituit

Antonime

• (înv.) nealcătuit

Cuvinte apropiate

• alcătui
• alcătuire
• alcătuitor

Traduceri

Traduceri