Sari la conținut

pentateuh

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină Pentateuchus.

Pronunție

  • AFI: /pen.ta.te'uh/


Substantiv


Declinarea substantivului
pentateuh
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pentateuh pentateuhuri
Articulat pentateuhul pentateuhurile
Genitiv-Dativ pentateuhului pentateuhurilor
Vocativ ' '
  1. parte componentă a Bibliei, cuprinzând primele cinci cărți ale Vechiului Testament.


Traduceri