pentateuh
Etimologie
Din latină Pentateuchus.
Pronunție
- AFI: /pen.ta.te'uh/
Substantiv
| Declinarea substantivului pentateuh | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pentateuh | pentateuhuri |
| Articulat | pentateuhul | pentateuhurile |
| Genitiv-Dativ | pentateuhului | pentateuhurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- parte componentă a Bibliei, cuprinzând primele cinci cărți ale Vechiului Testament.
Traduceri
Traduceri