Biblie
Etimologie
Din latină biblia ("colecții de cărți"), care provine din greacă βιβλία (biblia), "cărți") < βιβλίον (biblion), "carte mică"), inițial diminutivul a lui βίβλος (biblos), "carte") < βύβλος (bublos), "papirus") ( < de la Byblos, orașul antic fenician care exporta acest material de scris).
Pronunție
- AFI: /'bi.bli.e/
Nume propriu
| Declinarea substantivului Biblie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Biblie | Biblii |
| Articulat | Biblia | Bibliile |
| Genitiv-Dativ | Bibliei | Bibliilor |
| Vocativ | ' | ' |
- carte sacră a mozaismului și a creștinismului, alcătuită din Vechiul Testament și din Noul Testament, acesta din urmă fiind recunoscut numai de creștini.
- (fig.) carte voluminoasă.
- (fig.) carte fundamentală a unei literaturi, a unei științe.
Sinonime
Cuvinte derivate
Vezi și
Traduceri
cartea de bază a creștinismului
|
|