penurie

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză pénurie.

Pronunție

  • AFI: /pe'nu.ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
penurie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ penurie invariabil
Articulat penuria invariabil
Dativ-Genitiv penuriei invariabil
Vocativ penurie invariabil
  1. (livr.) lipsă a unor lucruri necesare; (spec.) lipsă a mijloacelor de trai; sărăcie, mizerie.


Traduceri

Referințe