penurie

română

Etimologie

Din franceză pénurie.

Pronunție

• AFI: /pe'nu.ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului penurie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	penurie	invariabil
Articulat	penuria	invariabil
Genitiv-Dativ	penuriei	invariabil
Vocativ	penurie	invariabil

1. (livr.) lipsă a unor lucruri necesare; (spec.) lipsă a mijloacelor de trai; sărăcie, mizerie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online