mijloc

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină medius locus.

Pronunție

  • AFI: /'miʒ.lok/


Substantiv


Declinarea substantivului
mijloc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mijloc mijlocuri
Articulat mijlocul mijlocurile
Genitiv-Dativ mijlocului mijlocurilor
Vocativ mijlocule mijlocurilor
  1. punct care se găsește la egală depărtare de două extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spațiu, la oarecare distanță de margine.
  2. nume dat anumitor părți ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea (aproximativ) centrală a obiectului respectiv.
  3. parte a corpului omenesc cuprinsă între torace și șolduri; talie, brâu.
  4. (înv.) mediu, ambianță.
  5. moment situat la aceeași depărtare de începutul și sfârșitul unei acțiuni, al unei perioade de timp; jumătate.
  6. parte a unei acțiuni, a unei narațiuni etc. situată între începutul și sfârșitul ei.
  7. (înv. și pop.) ceea ce are calitatea, valoarea situată între o limită superioară și altă inferioară.
  8. ceea ce servește ca unealtă pentru realizarea unui scop; (la pl.) posibilități (materiale sau morale) de care dispune cineva pentru un anumit scop; (p.ext.) cale, metodă, procedeu.
  9. chip, fel.
  10. posibilitate, putință.
  11. (concr.; la pl.) unelte, utilaj.
  12. (concr.) avere, bani, resurse, fonduri.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A fi la mijloc = a fi în cauză, în joc
  • A fi ceva la mijloc = a fi ceva nelămurit, necunoscut la baza unui lucru
  • A se pune (sau a sta) la mijloc = a interveni între două persoane care se ceartă, pentru a le împiedica să se încaiere; a media într-un conflict
  • A-și pune capul (sau gâtul) la mijloc = a fi sigur de cele ce afirmă; a garanta
  • A apuca (sau a prinde, a cuprinde, a ține etc.) de mijloc = a petrece brațul în jurul taliei cuiva (în semn de afecțiune)
  • Cale (sau drum) de mijloc = poziție intermediară între două extreme, soluție moderată sau de compromis; atitudine ponderată


Traduceri

Referințe