perdaf

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turcă perdah.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
perdaf
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ perdaf perdafuri
Articulat perdaful perdafurile
Dativ-Genitiv perdafului perdafurilor
Vocativ perdafule perdafurilor
  1. radere de jos în sus, în contra direcției în care crește părul.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) A da (sau a trage) cuiva un perdaf = a certa, a mustra aspru pe cineva


Traduceri

Referințe