perfectiv

română

Etimologie

Din franceză perfectif, germană perfektiv.

Pronunție

• AFI: /per.fek'tiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului perfectiv
	Singular	Plural
Masculin	perfectiv	perfectivi
Feminin	perfectivă	perfective
Neutru	perfectiv	perfective

1. (despre aspectul, sensul verbelor) care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect.

Cuvinte derivate

• perfectiviza

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online