perfectiv

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză perfectif, germană perfektiv.

Pronunție

  • AFI: /per.fek'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
perfectiv
Singular Plural
Masculin perfectiv perfectivi
Feminin perfectivă perfective
Neutru perfectiv perfective
  1. (despre aspectul, sensul verbelor) care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe