elimina

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză éliminer < latină eliminare.

Pronunție

  • AFI: /e.li.mi'na/


Verb


Conjugarea verbului
elimina
Infinitiv a elimina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
elimin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să elimine
Participiu eliminat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din școală.
    A elimina un element dintr-o serie.
  2. a îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației); a expira.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe