pișa

Vezi și : pisa, Pisa, pisă, pișă

română

Etimologie

Din latină *pissiare.

Pronunție

• AFI: /piˈʃa/

Verb

Conjugarea verbului (se) pișa
Infinitiv	a (se) pișa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) piș
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) pișe
Participiu	pișat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (pop.) a urina.
2. (v.tranz.) a uda, a stropi cu urină.

Sinonime

• urina

Cuvinte derivate

• pișare
• pișat
• pișăcios, pișător, pișolcoș, pișălcios

Cuvinte apropiate

• pisoar
• urină

Traduceri

a urina

catalană: pixar (català) cehă: čurat (čeština), chcát (vulgar) (čeština) coreeană: 오줌싸다 (ojumssada) (한국어) engleză: piss (English) esperanto: pisi (Esperanto) finlandeză: kusta (vulgar) (suomi), pissata (eufemistic) (suomi) franceză: pisser (français) germană: urinieren (Deutsch), Wasser lassen (Deutsch), pinkeln (Deutsch), pissen (vulgar) (Deutsch), strullen (vulgar) (Deutsch) italiană: orinare (italiano), pisciare (vulgar) (italiano)

neerlandeză: piesen (vulgar) (Nederlands), pissen (vulgar) (Nederlands), plassen (eufemistic) (Nederlands) persană: شاشیدن (shashidan) (فارسی) poloneză: sikać (polski), szczać (vulgar) (polski) portugheză: mijar (português), urinar (português) rusă: сцать (stsat’) (русский) slovacă: pišať (slovenčina), cikať (slovenčina), šťať (vulgar) (slovenčina) spaniolă: mear (español), orinar (español) suedeză: pissa (svenska) turcă: işemek (Türkçe)

Etimologie

Din pișa.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pișa.

Referințe

• DEX online