urină

română

Etimologie

Din franceză urine < latină urina.

Pronunție

• AFI: /u'ri.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului urină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urină	urine
Articulat	urina	urinele
Genitiv-Dativ	urinei	urinelor
Vocativ	urină	urinelor

1. lichid secretat de rinichi, depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretru.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• nărui
• ruina

Referințe

• DEX '98 via DEX online