piantone

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul piantare („a planta”), cu unele sensuri după franceză planton.

Pronunție

  • AFI: /pjanˈtone/


Substantiv

piantone m., piantoni pl.

  1. (mil.) gardă, pază
  2. (bot.) lăstar, vlăstar, smicea
  3. (auto.) coloană de direcție

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe