gardă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză garde.

Pronunție

  • AFI: /'gar.də/


Substantiv


Declinarea substantivului
gardă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gardă gărzi
Articulat garda gărzile
Genitiv-Dativ gărzii gărzilor
Vocativ gardă gărzilor
  1. pază, supraveghere efectuată într-o unitate militară, într-o instituție civilă etc.; (concr.) persoană sau grup de persoane care asigură această pază.
  2. poziție a brațelor și a corpului luată de un boxer, de un luptător etc. pentru a para loviturile adversarului sau pentru a ataca.
  3. apărătoare metalică montată între mânerul și lama unei săbii, unei spade etc.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A se pune în gardă = a) (la scrimă) a lua poziția de apărare sau de atac; b) a-și lua toate măsurile de precauție spre a nu fi surprins de un lucru neplăcut
  • (la jocul de șah) Gardă sau (rar) gardă la regină = avertisment dat partenerului că regina este amenințată
  • Garda veche (sau vechea gardă) = cei care au participat în trecut la o acțiune socială, politică etc


Traduceri

Anagrame

Referințe