gardă

română

Etimologie

Din franceză garde.

Pronunție

• AFI: /'gar.də/

Substantiv

Declinarea substantivului gardă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gardă	gărzi
Articulat	garda	gărzile
Genitiv-Dativ	gărzii	gărzilor
Vocativ	gardă	gărzilor

1. pază, supraveghere efectuată într-o unitate militară, într-o instituție civilă etc.; (concr.) persoană sau grup de persoane care asigură această pază.
2. poziție a brațelor și a corpului luată de un boxer, de un luptător etc. pentru a para loviturile adversarului sau pentru a ataca.
3. apărătoare metalică montată între mânerul și lama unei săbii, unei spade etc.

Cuvinte derivate

• antegardă
• gardist

Cuvinte compuse

• gardă de onoare
• gardă personală
• gardă civică, gardă națională
• garda trăgaciului
• unitate de gardă

Locuțiuni

• (loc.adj.) De gardă =
  • care este însărcinat cu paza, cu supravegherea, cu îngrijirea.
  • care este de serviciu, deschis în afara orelor de funcționare obișnuite.

Expresii

• A se pune în gardă = a) (la scrimă) a lua poziția de apărare sau de atac; b) a-și lua toate măsurile de precauție spre a nu fi surprins de un lucru neplăcut
• (la jocul de șah) Gardă sau (rar) gardă la regină = avertisment dat partenerului că regina este amenințată
• Garda veche (sau vechea gardă) = cei care au participat în trecut la o acțiune socială, politică etc

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• draga
• grada

Referințe

• DEX '98 via DEX online