picnic

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză pique-nique.

Pronunție

  • AFI: /'pik.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
picnic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ picnic picnicuri
Articulat picnicul picnicurile
Genitiv-Dativ picnicului picnicurilor
Vocativ picnicule picnicurilor
  1. (livr.) masă (și petrecere) comună (în aer liber), de obicei cu contribuția fiecărui participant.


Traduceri

Referințe