comună

română

Etimologie

Din franceză commune.

Pronunție

• AFI: /ko'mu.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului comună
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comună	comune
Articulat	comuna	comunele
Genitiv-Dativ	comunei	comunelor
Vocativ	comună	comunelor

1. unitate de bază administrativ-economică, alcătuită din unul sau mai multe sate și condusă de un primar.
2. (în evul mediu) așezare urbană în țările din apusul Europei, dezvoltată în cadrul vechilor cetăți așezate pe marile drumuri comerciale și posedând o anumită autonomie.

Cuvinte compuse

• comuna primitivă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cumano

Referințe

• DEX '98 via DEX online