picoteală

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a picoti + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /pi.ko'te̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
picoteală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ picoteală picoteli
Articulat picoteala picotelile
Genitiv-Dativ picotelii picotelilor
Vocativ picoteală picotelilor
  1. faptul de a picoti; starea celui care picotește; moțăială, somnolență.


Traduceri

Anagrame

Referințe