pictoriță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pictor + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /ˈpik.to.ri.ʦə/, /pik.toˈri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pictoriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pictoriță pictorițe
Articulat pictorița pictorițele
Genitiv-Dativ pictoriței pictorițelor
Vocativ pictoriță pictorițelor
  1. artistă plastică care se ocupă cu pictura.


Traduceri

Anagrame

Referințe