pictoriță

română

Etimologie

Din pictor + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /ˈpik.to.ri.ʦə/, /pik.toˈri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului pictoriță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pictoriță	pictorițe
Articulat	pictorița	pictorițele
Genitiv-Dativ	pictoriței	pictorițelor
Vocativ	pictoriță	pictorițelor

1. artistă plastică care se ocupă cu pictura.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciopârtit

Referințe

• DEX '98 via DEX online