piridină

română

Din franceză pyridine.

Declinarea substantivului piridină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	piridină	piridine
Articulat	piridina	piridinele
Genitiv-Dativ	piridinei	piridinelor
Vocativ	piridino	piridinelor

compus organic aromatic, lichid, incolor, toxic, solubil în apă, în alcool și în eter, cu miros caracteristic neplăcut, folosit la fabricarea unor medicamemte, a unor materii colorante etc., care se găsește în uleiul de oase și în gudron, formată dintr-un inel compus din cinci atomi de carbon și unul de azot, cel mai simplu având structura chimică C₅H₅N.

compus organic