pitac

română

Etimologie

Din neogreacă πιττάϰιον (pittákion), parțial prin intermediul slavă pitakŭ. Confer calabreză pittaci („act notarial”), italiană petazza („bagatelă”), napolitană petaccia („fâșie de pânză”).

Pronunție

• AFI: /pi'tak/

Substantiv

Declinarea substantivului pitac
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pitac	pitaci
Articulat	pitacul	pitacii
Genitiv-Dativ	pitacului	pitacilor
Vocativ	'	'

1. (înv.) act domnesc de ridicare la rang boieresc.
2. dispoziție scrisă.

Traduceri

Traduceri