plăcintuță

română

Etimologie

Din plăcintă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /plə.ʧin'tu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului plăcintuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plăcintuță	plăcintuțe
Articulat	plăcintuța	plăcintuțele
Genitiv-Dativ	plăcintuței	plăcintuțelor
Vocativ	plăcintuță	plăcintuțelor

1. plăcințică.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capitulant

Referințe

• DEX '98 via DEX online