plăcințică

De la Wikționar, dicționarul liber
O plăcințică
Plăcințică

română

Etimologie

Din plăcintă + sufixul -ică.

Pronunție

  • AFI: /plə.ʧin'ʦi.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
plăcințică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plăcințică plăcințele
Articulat plăcințica plăcințelele
Genitiv-Dativ plăcințelei plăcințelelor
Vocativ plăcințică plăcințelelor
  1. diminutiv al lui plăcintă; plăcintuță.
    A mâncat o plăcințică.
  2. (bot.; reg. la pl.) (Trollius europaeus) bulbuci.

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe