plăcințică

O plăcințică

Plăcințică

română

Etimologie

Din plăcintă + sufixul -ică.

Pronunție

• AFI: /plə.ʧin'ʦi.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului plăcințică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plăcințică	plăcințele
Articulat	plăcințica	plăcințelele
Genitiv-Dativ	plăcințelei	plăcințelelor
Vocativ	plăcințică	plăcințelelor

1. diminutiv al lui plăcintă; plăcintuță.

   A mâncat o plăcințică.

2. (bot.; reg. la pl.) (Trollius europaeus) bulbuci.

Sinonime

• 1: (gastr.) (rar) plăcintioară, plăcintuță, (reg.) plăcintucă
• 2: (bot.) bulbuci

Cuvinte compuse

• plăcințica-vacii

Cuvinte apropiate

• plăcintar
• plăcintă
• plăcintărie
• plăcintioară
• plăcintucă
• plăcintuță

Vezi și

• prăjitură

Traduceri

plăcintuță

engleză: mini-pie (English)

plantă; floare

Vedeți traduceri pentru bulbuci.

Referințe

• DEX '98 via DEX online