planare
Etimologie
Din plana.
Pronunție
- AFI: /pla'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului planare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | planare | planări |
| Articulat | planarea | planările |
| Genitiv-Dativ | planării | planărilor |
| Vocativ | planare, planareo | planărilor |
- acțiunea de a plana și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri