plana

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză planer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
plana
Infinitiv a plana
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
planez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să planeze
Participiu planat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre păsări) a pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate.
  2. (v.intranz.) (despre planoare) a pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu motorul oprit sau cu viteza redusă) pe o traiectorie cu pantă mică.
  3. (v.intranz.) a întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare; a domina.
  4. (v.intranz.) (fig.) a domina prin importanță, prin superioritate etc.
  5. (v.intranz.) (fig.) a amenința să se întâmple, a pluti asupra; a fi iminent.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din franceză planer.

Verb


Conjugarea verbului
plana
Infinitiv a plana
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
planez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să planeze
Participiu planat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică pentru a o face netedă, plană.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe