planorist

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din planor + sufixul -ist.

Pronunție

  • AFI: /pla.no'rist/


Substantiv


Declinarea substantivului
planorist
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ planorist planoriști
Articulat planoristul planoriștii
Genitiv-Dativ planoristului planoriștilor
Vocativ planoristule planoriștilor
  1. pilot sau constructor de planoare.
  2. sportiv care practică planorismul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe