plic

română

Etimologie

Din neogreacă πλίκος (plíkos), din italiană plico.

Pronunție

• AFI: /plik/

Substantiv

Declinarea substantivului plic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plic	plicuri
Articulat	plicul	plicurile
Genitiv-Dativ	plicului	plicurilor
Vocativ	'	'

1. pachet de hârtie de formă, mai ales, dreptunghiulară pentru expedierea scrisorilor.

Traduceri

Traduceri