expediere
română
Etimologie
Din a expedia.
Pronunție
- AFI: /eks.pe.di'e.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului expediere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | expediere | expedieri |
| Articulat | expedierea | expedierile |
| Genitiv-Dativ | expedierii | expedierilor |
| Vocativ | expediere | expedierilor |
- acțiunea de a expedia și rezultatul ei; expediție, trimitere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online