expediere

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a expedia.

Pronunție

  • AFI: /eks.pe.di'e.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
expediere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ expediere expedieri
Articulat expedierea expedierile
Genitiv-Dativ expedierii expedierilor
Vocativ expediere expedierilor
  1. acțiunea de a expedia și rezultatul ei; expediție, trimitere.


Traduceri

Referințe