plictisire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din plictisi.

Pronunție

  • AFI: /plik.ti'si.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
plictisire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plictisire plictisiri
Articulat plictisirea plictisirile
Dativ-Genitiv plictisirii plictisirilor
Vocativ plictisire, plictisireo plictisirilor
  1. acțiunea de a plictisi și rezultatul ei.


Traduceri