plictisi
Etimologie
Din neogreacă éplixa (aor. lui plissó).
Pronunție
- AFI: /plik.tiˈsi/
Verb
| Conjugarea verbului (se) plictisi | |
| Infinitiv | a (se) plictisi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) plictisesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) plictisească |
| Participiu | plictisit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl.) a suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a-i fi urât, a lâncezi.
- S-a plictisit de moarte să stea în casă.
- a se sătura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face plăcere.
- (v.tranz.) a supăra, a enerva, a irita, a agasa.
Sinonime
- 1: se sătura, i se urî, (rar) se anosti, (Mold. și Bucov.) se lehămeti, (înv. și fam.) se sastisi, (înv.) se stenahorisi, se supăra, (fig.) i se acri
- 2: enerva
- 3: cicăli
Antonime
- (se) distra
Cuvinte derivate
Traduceri
a cădea într-o ușoară depresiune sufletească
Etimologie
Din plictisi.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru plictisi.