plictisi

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din neogreacă éplixa (aor. lui plissó).

Pronunție

  • AFI: /plik.ti'si/


Verb


Conjugarea verbului
(se) plictisi
Infinitiv a (se) plictisi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) plictisesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) plictisească
Participiu plictisit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a-i fi urât, a lâncezi.
    S-a plictisit de moarte să stea în casă.
  2. a se sătura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face plăcere.
  3. (v.tranz.) a supăra, a enerva, a irita, a agasa.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe