plugărit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a plugări.

Pronunție

  • AFI: /plu.gə'rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
plugărit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plugărit invariabil
Articulat plugăritul invariabil
Genitiv-Dativ plugăritului invariabil
Vocativ plugăritule invariabil
  1. acțiunea de a plugări; plugărire.


Traduceri

Anagrame

Referințe