plutărire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din plutări.

Pronunție

  • AFI: /plu.tə'ri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
plutărire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plutărire plutăriri
Articulat plutărirea plutăririle
Genitiv-Dativ plutăririi plutăririlor
Vocativ plutărire, plutărireo plutăririlor
  1. acțiunea de a plutări și rezultatul ei.


Traduceri