poansonare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din poansona.

Pronunție

  • AFI: /po̯an.so'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
poansonare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ poansonare poansonări
Articulat poansonarea poansonările
Genitiv-Dativ poansonării poansonărilor
Vocativ poansonare, poansonareo poansonărilor
  1. acțiunea de a poansona și rezultatul ei.


Traduceri