poansona

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză poinçonner.

Pronunție

  • AFI: /po̯an.so'na/


Verb


Conjugarea verbului
poansona
Infinitiv a poansona
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
poansonez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să poansoneze
Participiu poansonat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a găuri, a perfora sau a marca cu un poanson.
  2. a grava cu poansonul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe