poansona

română

Etimologie

Din franceză poinçonner.

Pronunție

• AFI: /po̯an.so'na/

Verb

Conjugarea verbului poansona
Infinitiv	a poansona
Indicativ prezent pers. 1 sg.	poansonez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să poansoneze
Participiu	poansonat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a găuri, a perfora sau a marca cu un poanson.
2. a grava cu poansonul.

Cuvinte derivate

• poanson
• poansonaj
• poansonare
• poansonat
• poansonator
• poansoneză

Traduceri

a găuri, a marca cu poansonul

franceză: poinçonner (français)

Referințe

• DEX online