pocăire
română
Etimologie
Din pocăi.
Pronunție
- AFI: /po.kə'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului pocăire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pocăire | pocăiri |
| Articulat | pocăirea | pocăirile |
| Genitiv-Dativ | pocăirii | pocăirilor |
| Vocativ | pocăire, pocăireo | pocăirilor |
- acțiunea de a pocăi și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri