pocăi

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) pokajati sen.

Pronunție

  • AFI: /po.kə'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) pocăi
Infinitiv a (se) pocăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) pocăiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) pocăiască
Participiu pocăit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (în concepțiile religioase) a-și mărturisi păcatele săvârșite, a se căi și a căutaobțină iertare prin post și rugăciuni.
  2. (v.refl.) a manifesta părere de rău, a avea remușcări, a se căi pentru o faptă, o greșeală etc.
  3. (v.tranz. fact.) a face pe cineva să-și mărturisească păcatele sau greșelile și să se căiască de ele.
  4. (v.refl.) a deveni adept al anumitor secte religioase creștine.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe