pocăi

română

Din slavă (veche) pokajati sen.

Conjugarea verbului (se) pocăi
Infinitiv	a (se) pocăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) pocăiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) pocăiască
Participiu	pocăit
Conjugare	IV

(v.refl.) (în concepțiile religioase) a-și mărturisi păcatele săvârșite, a se căi și a căuta să obțină iertare prin post și rugăciuni.
(v.refl.) a manifesta părere de rău, a avea remușcări, a se căi pentru o faptă, o greșeală etc.
(v.tranz. fact.) a face pe cineva să-și mărturisească păcatele sau greșelile și să se căiască de ele.
(v.refl.) a deveni adept al anumitor secte religioase creștine.