pocinog

română

Variante

• pocinoc

Etimologie

Din slavă (veche) počinŭkŭ.

Pronunție

• AFI: /po.ʧi'nog/

Substantiv

Declinarea substantivului pocinog
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pocinog	pocinoage
Articulat	pocinogul	pocinoagele
Genitiv-Dativ	pocinogului	pocinoagelor
Vocativ	pocinogule	pocinoagelor

1. întâmplare rea, neplăcută; bucluc, belea; boroboață.
2. (reg.) început (de bun augur); saftea.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online