bucluc
Variante
- (reg.) bocluc
Etimologie
Din turcă bokluk („bălegar” și „ceartă”).
Pronunție
- AFI: /bu'kluk/
Substantiv
| Declinarea substantivului bucluc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bucluc | buclucuri |
| Articulat | buclucul | buclucurile |
| Genitiv-Dativ | buclucului | buclucurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (pop. și fam.) situație neplăcută, încurcată în care se află cineva.
- ceartă, discordie.
- (reg.; la pl.) obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui.
Sinonime
- 1: belea, încurcătură, necaz
- 2: animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, neînțelegere, vrajbă, zâzanie
- 3: gunoi, impuritate, litigiu, murdărie, necurățenie
Antonime
- 2: pace
Cuvinte derivate
Expresii
- A da de bucluc/de dracu’ = a avea necazuri
Traduceri
situație complicată și neplăcută
|