polc

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ucraineană, rusă полк (polk).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
polc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ polc polcuri
Articulat polcul polcurile
Genitiv-Dativ polcului polcurilor
Vocativ polcule polcurilor
  1. unitate militară în țările române, la sfârșitul evului mediu, corespunzătoare regimentului.


Traduceri

Anagrame

Referințe