polc

română

Etimologie

Din ucraineană, rusă полк (polk).

Pronunție

• AFI: /polk/

Substantiv

Declinarea substantivului polc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	polc	polcuri
Articulat	polcul	polcurile
Genitiv-Dativ	polcului	polcurilor
Vocativ	polcule	polcurilor

1. unitate militară în țările române, la sfârșitul evului mediu, corespunzătoare regimentului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clop

Referințe

• DEX '98 via DEX online