polițai

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din germană Polizei.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
polițai
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ polițai polițai
Articulat polițaiul polițaii
Dativ-Genitiv polițaiului polițailor
Vocativ polițaiule polițailor
  1. șef al poliției într-un oraș de provincie sau într-o circumscripție de oraș mai mare, în vechea organizare a țării; polițmaistru.
  2. (în trecut) sergent de stradă sau agent de poliție.


Traduceri

Anagrame

Referințe