policromie

română

Etimologie

Din franceză polychromie.

Pronunție

• AFI: /po.li.kro'mi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului policromie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	policromie	policromii
Articulat	policromia	policromiile
Genitiv-Dativ	policromiei	policromiilor
Vocativ	policromie	policromiilor

1. procedeu de îmbinare a mai multor culori, folosit în pictură.
2. caracter policrom al unei lucrări de artă.
3. însușirea de a fi policrom.
4. procedeu tipografic pentru imprimarea imaginilor în culori.
5. (rar) lucrare tipografică executată în mai mult de patru culori.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• copolimeri

Referințe

• DEX '98 via DEX online