polizoare
română
Etimologie
Din polizor.
Pronunție
- AFI: /po.li'zo̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului polizoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | polizoare | polizoare |
| Articulat | polizoarea | polizoarele |
| Genitiv-Dativ | polizoarei | polizoarelor |
| Vocativ | polizoareo | polizoarelor |
- tehniciană care lucrează cu polizorul.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online