pologit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a pologi.

Pronunție

  • AFI: /po.lo'ʤit/


Substantiv


Declinarea substantivului
pologit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pologit pologite
Articulat pologitul pologitele
Genitiv-Dativ pologitului pologitelor
Vocativ pologitule pologitelor
  1. (pop.) faptul de a pologi.


Traduceri

Referințe