pologi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din polog.

Pronunție

  • AFI: /po.lo'ʤi/


Verb


Conjugarea verbului
pologi
Infinitiv a pologi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pologesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pologească
Participiu pologit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop.) a tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; (p.ext.) a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage (făcând snopi).
  2. (v.tranz.) a face ca iarba sau alte plante să se plece, să se culce la pământ; a încovoia, a culca.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe