pomăda

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză pommader.

Pronunție

  • AFI: /po.mə'da/


Verb


Conjugarea verbului
pomăda
Infinitiv a pomăda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pomădez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pomădeze
Participiu pomădat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) unge cu pomadă; a (se) pomădui; (p.ext.) a (se) ferchezui.
  2. (v.tranz.) (fig.) a linguși, a flata pe cineva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe