ponorî

română

Etimologie

Din ponor.

Pronunție

• AFI: /po.no'rɨ/

Verb

Conjugarea verbului (se) ponorî
Infinitiv	a (se) ponorî
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) ponorăsc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) ponorască
Participiu	ponorât
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (reg.; despre terenuri) a se prăbuși, a se surpa.

Cuvinte derivate

• ponorit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online